duminică, 3 ianuarie 2016

“Blaue Donau”, “Valurile Dunării” şi …poezia!



           De  cam 45 de ani sunt  fan al Concertului Special de Anul Nou al Filarmonicii din Viena. In fapt nu ştiu ce mă atrage, deşi cred că muzica e prima, şi logica…. Apar mai apoi tot felul de adjuvante, ca: florile, baletul, faptul că Dunărea e şi a noastră, atât geografic, cât şi ca apartenenţă a “Valurilor Dunării” lui Ivanovici,  în ton cu subiectul!, că dirijorul, mereu altul, (mie, deşi nu mă pricep, cred că în afară de Herbert von Karajan, nu m-a “îndoit” decât Sergiu Celibidache!). Dar, ce este cu concertul ăsta supermediatizat, de ce mai mult ca alte evenimente, este asaltat de spectatorii şi de telespectatorii, din toată lumea?  
       Distinşii reprezentanţi ai familei Strauss, care or fi fost ei, Johann-batrânul, ăla tânărul, Robert, Eduard, sau Josef, o echipă de entuziaşti, până la urmă, că mi-e teamă să nu greşesc adjectivul, s-au gândit ei să danseze pe valurile Dunării. Da’ nu aşa de cu una, de cu două ci,… pe viaţă! Asta înseamnă până la urmă, entuziasm!
          Iar colac peste pupăză, la capătul Dunării zăcem noi. Pentru că e o pleoşteală ceea ce ni se întâmplă!
      Poezia se diluează şi se pierde până la noi, pe valurile Dunării, deşi la ei ţine de mai bine de 100 de ani…, la ei sunt poduri care mai de care mai fistichii, pe piloni, pe lanţuri, peste… Dunăre, la Viena, la Budapesta,… la Belgrad chiar bombardate, noi avem o “decepţie” cam veche şi cam rusească pe la …Ruse, şi unul, hai, două, între Dobrogea şi restul lumii. Ei, vienezii, adică adăugând japonezi, americani, israelieni, norvegieni şi sud-africani, o cântă în fiecare an, o aplaudă cu drag, la ora ciorbei noastre de burtă de după chinul Revelionului, sala este mereu plină, muzica e mereu aceeaşi, dar ne încântă mereu exuberanţa; pe ici pe colo tot decorul extravagant şi  florile, şi mai apoi “Dunărea Albastră”.
           De parcă la noi ar fi alta! Găina vecinului, e mai grasă, “găina”aia care amendează orice tentativă de poluare la autohtoni (nu mă refeream la sârbi!), pentru ca noi să ne-o populăm tradiţional cu peturile de care, vedeţi n-am avut parte, ar spune unii, când ei concertau în 1984-85-86-87, iar acum, dacă tot avem atâtea…
               Dar au ei Delta? Au ei “paradisul păsărilor”, au ei ieşirea aia maiestuoasă la mare, care nu ştiu care e mai fascinantă, la Sulina sau la Sfântu Gheorghe ( că la Chilia n-am ajuns! Incă!) Stiu ei că apa asta atât de cântată, izvorăşte de la ei, din Munţii Pădurea Neagră, trece prin Cazane la noi, pe lângă Biserica Neagră ( nu confundaţi cu Braşovul, asta e o biserică mică, puţin ştiută!), se varsă în Marea Neagră, fără să-i pese că este “albastră”? Stiu ei ce înseamnă aia “Dunăre, Dunăre, drum fără pulbere!”?
      Cred că mai avem Dunăre chiar cu totul, chiar mai mult decât ei, dar nu mai avem timp de ea sau de poezia ei, pentru că poezia  s-a încleiat toată acolo, la Viena şi nu se mai poate dezlipi de valsuri, noi nu ştim să ne bucurăm şi noi, de ceea ce am avut dintotdeauna!
      Iar dragul, frumosul şi tristul  Federico Garcia Lorca, fără să fi văzut vreodată România şi Dunărea ei, zicea melancolic, din nou poezie, poate vă plictisesc: “ Pluteau zece fete în vals la Viena, un umăr peste care moartea bocea…”
     Mi-o fi zărit tristeţea?

luni, 3 noiembrie 2014

CUM SĂ-ȚI MAI FIE MINTEA LA NEVOILE OAMENILOR!?!

            Formularea competă ar fi așa: Cum să-ți mai fie mintea la nevoile oamenilor care te-au ales, când e ocupată cu furtișagurile prin care îți rotunjești averea!?!
            Și, spre a fi crezut de cei care mi-au acuzat articolul despre Campania electorală prea silențioasă pe care l-am publicat săptămâna trecută, că le cântă-n strună celor mai noi corupți, proaspăt arestați sau anchetați, vreau să declar aici dintru început că trei dintre președinții de Consilii Județene, cu care m-am luptat să-i conving să ajute sărbătorirea națională a Zilei Limbii Române dar au tratat cu tot disprețul o asemenea solicitare, sunt astăzi cel puțin în starea de arest la domiciliu; iar, în mod sigur un ministru, dacă nu mai mulți dintre cei care au refuzat să audă de solicitări asemănătoare, se află pe lista afacerilor „Microsoft”. Nu am, așadar, cum să iau apărarea unor asemenea nemernici a căror nepăsare față de solicitările noastre de natură strict civică avea drept motiv faptul că mintea lor era, nu numai preocupată, ci și prea-ocupată de ciubucurile pe care trebuiau să le facă tot mai multe, profitând de timpul cât erau în funcție. De asta nu mai aveau loc de atenție pentru problemele reale ale societății sau, măcar, funcționărește vorbind, pentru cele din fișa postului pe care-l ocupau.
            Fenomenul acesta se demonstrează pe zi ce trece că este tot mai răspândit printre cei cu funcții de conducere din societatea noastră, parafrazând zicala: Abjecți dar mulți! Atât de mulți încât, iată, se umplu pușcăriile de ei, nababii; din acest motiv trebuind să se înghesuie și să nu mai aibă parte de comoditățile regimului penitenciar democratic bieții pungași, șuți, găinari, ciorditori, bătăuși de duzină, criminali de beție și vagabonzi care n-au alt acoperiș deasupra capului. Gata cu facilitățile pe care le reprezenta pentru asemenea delincvenți mărunți pușcăria statului de drept! Vor fi înghesuiți în beciuri, la hrană de cartofi necurățați, bugetul închisorilor trebuind adaptat pentru mulțimea de boieri ce se îndreaptă spre ele. Boieri, până mai ieri-alaltăieri cu funcții de înaltă decizie, sau chiar cu semnătură ca ordonatori principali de credite ai Bugetului de Stat.
            Ca să-i conving pe cei care mă răstălmăcesc, amintesc ce scriam și-ntr-un articol cu multe luni mai înainte: „... acest tip de om politic... (nu-și pune altă întrebare decât)... „CE IESE?” – asta e întrebarea cheie a zilelor noastre, pentru ea s-a născut politicianul român; pentru ea s-a format; pentru ea s-a zbătut să ajungă la funcții și onoruri. „Ce iese pentru el sau/și ce iese pentru partid” ține locul și de univers social și de filosofie politică. Nu-i vorbi de nevoile societății, nu-i vorbi de îndatoririle pe care și le-a asumat, nu-i vorbi despre responsabilitățile postului pe care îl ocupă, că n-are timp de toate astea...”.
            Așadar, articolul meu cu mare semn de întrebare Campanie silențioasă sau echipa de zgomote bruiază pe deasupra?” semnala abuzivul zgomot prin care unele organisme, fie judiciare fie mass-media, au acoperit, încă de la deschiderea campaniei electorale, exact acele voci care trebuiau să spună ce vor să facă cu țara asta în următorii cinci ani. Și au acoperit mai ales atenția publică de la așa ceva, ca și cum valul de arestări era mai important decât valurile de nevoi și speranțe cărora trebuie să le răspundă o campanie electorală. N-am spus atunci nici măcar că ar fi fost vorba de un act deliberat, ci doar am semnalat. N-am exprimat nici măcar convingerea pe care mi-am întărit-o în zilele următoare când, ca-ntr-un turneu bine programat și nu la un singur post de televiziune, am văzut, spre stupoarea mea cum, cu lux de amănunte, cel care ne-a adus nefericirea ultimului deceniu de președinție, spune și ce va fi în următorii cinci. Nu candidații de pe liste, pentru ca nu cumva să atragă ceva sufragiu; ci o cobe care, exact cum el a spus: La miezul nopții va trebui să plece de la Cotroceni, ca să fie sigur de mai puține huiduieli...
De ce asta? Ca să accentuăm gustul de golănie pe care-l lasă trecerea lui prin viața noastră, sau ca să derutăm iarăși atenția publică de la niște candidați care, așa cum or fi ei, au dreptul constituțional să ne spună cum ar vedea viitorul românesc?!... Întrebarea se adresează în egală măsură tuturor celor care, iată, iarăși nu acuz: au avut inconștiența de a îndepărta electoratul de la planurile celor ce se propun să conducă țara.
Printre care planuri, ca să ne întoarcem la arestații sau arestabilii ce s-au bucurat de mult mai multă atenție, la loc prioritar în lupta împotriva corupției pe care o promit toate programele electorale, o categorică prevedere penală se impune pentru  credibilitatea viitorului Președinte: Condamnarea definitivă  a oricărei persoane care a avut drept de semnătură ca ordonator de credite din Bugetul de Stat, să  nu se conjuge doar cu plata anumitor daune; ci să atragă după ea implicit confiscarea întregii averi. Pentru că și cinstea: este sau întreagă, sau nu este! Robinetul Bugetului de Stat nu poate fi pus decât într-o mână cinstită. Care, tocmai prin asta devine propriul său gardian și dă garanții că nu ne va convinge de contrariul.  
Va fi și aceasta o probă că mintea viitorului Președinte este cu adevărat la nevoile oamenilor.  
CORNELIU LEU
leuc@upcmail.ro

marți, 22 aprilie 2014

Prezentarea localitatii

Suprafata: 14584 ha
Intravilan: 1050 ha
Extravilan: 4431 ha
Populatie: 11824
Gospodarii: 4685
Nr. locuinte: 5526
Nr. gradinite: 8
Nr. scoli: 5
Nr. licee: 1
Numele localitatilor aflate in administratie: Moldova Veche, Măceşti, Moldoviţa
Asezarea geografica:
Oraşul Moldova Nouă, din punct de vedere geografic, este situat în sudul judeţului Caraş-Severin şi în sud vestul României, în partea de vest a defileului Dunării, fiind în acelaşi timp şi port la Dunăre
Se învecinează la sud, pe toata lungimea teritoriului, cu fluviul Dunărea, ce formează graniţa naturală cu Serbia
Oraşul Moldova Nouă se întinde pe o suprafaţă de peste 14.600 ha, aproape întreg teritoriul aparţinând, ca structură geologică, Carpaţilor Meridionali (Munţii Locvei) constituiţi din roci calcaroase şi şisturi cristaline bogate în minereu de cupru
În zonele ocupate de calcare, înălţimile depăşesc rar 700 m.
Activitati specifice zonei:
Industrie
Agricultură
Activitati economice principale:
Construcţii
Minerit
Microintreprinderi de croitorie, cabluri electrice, ţigări, containere tiruri
Prelucrare lemn
Comerţ
Servicii
Obiective turistice:
Clisura Dunării
Ostrovul Decebal
Peşteri: "Grota Haiducească" şi "Grota Gaura cu Muscă"
Rezervaţia naturală "Valea Mare"
Evenimente locale:
15 august - Zilele oraşului Moldova Nouă
9-10 august Eveniment cultural "Ceaunul de aur"
Făşangul
Rugile localităţilor aferente
Facilitati oferite investitorilor:
Facilităţi la închirierea şi concesionarea terenurilor pentru investitori
Asigurarea utilităţilor
Proiecte de investitii:
Reabilitarea, modernizarea şi dotarea policlinicii oraş Moldova Nouă
Reabilitare, modernizare aşezământ cultural Casa de Cultură Moldova Nouă, judeţul Caraş-Severin
Reabilitare şi modernizare stadion "Minerul", Moldova Nouă.